„Principiul pe care se bazează ironia nu este altceva decât nesfârșitul joc al fanteziei cu propriile sale produse și, plecând de aici, pare că face trecerea, cu o ușurință condamnabilă în multe cazuri, peste tot ce este esențial și serios. În foarte multe situații însă sub haina ironiei, sau în măsură chiar mai mare, a autoironiei, sălășluiește o profunzime incredibilă și o uimitoare rigurozitate.”
Silvan G. Escu

Meştere Urmuz, fii liniştit acolo unde eşti! Prin Comedia tristeţii, Silvan G. Escu se dovedeşte a-ţi fi vrednic urmaş, iar literatura română îşi desăvârşeşte bizareria astfel ca toată viaţa noastră cea de toate zilele să i se asamene cuminte, întregindu-se cu toată moartea…
Paula Romanescu