Sprijinirea specialiștilor în domeniul formării elevilor sau studenților pentru o inserție socio‐profesională optimă reprezintă un obiectiv al profesionalizării. De multe ori, activitățile educaționale au fost criticate cu privire la lipsa de consistență în ceea ce privește pregătirea teoretică și mai ales practică, a viitorilor angajați pe piața muncii, motiv pentru care în ultimul timp s‐au accentuat demersurile de identificare de noi strategii de lucru în școală, astfel încât absolvenții să fie mai bine pregătiți să facă față provocărilor profesionale ale unei societăți moderne și complexe. În acest sens se au în vedere forme de învățare și de formare mediate de o terță parte (R. Wittorski, 2007), care poate fi reprezentată de un mentor, un coach, un consilier sau chiar un tutore, în funcție de obiectivele urmărite și de viziunea instituțiilor educaționale care se preocupă de pregătirea viitoarei forțe de muncă, sau a organizației în care se efectuează stagii de practică profesională ale elevilor/ studenților ori care organizează programe pentru angajații debutanți.