Cuprinzând cele mai sclipitoare întâmpinări critice la aparițiile reprezentative din literatura română a ultimilor 2-3 ani, volumul Acorduri și dezacorduri critice aduce noi dovezi asupra înzestrării literare și acurateții privirii autorului. Indispensabil celor care vor să știe cum stau lucrurile în acest moment în literatura noastră.

Dacă aș putea – prin vreun dibaci meșteșug peste care să fi dat dintr-un noroc chior – să transmit ceva din dinamicile endorfinei stârnite la atingerea câte unei pagini, dacă aș izbuti măcar să sugerez licărul ghiduș care te străbate la fandarea iute a floretei ideilor, la descifrarea unui clenci meșteșugit, la apariția neașteptată a unui golf auriu peste care se lasă ușor penumbrele înserării, dacă aș surprinde măcar ceva din răcoarea unei străzi străbătute în viteză, după ploaie, de o mașină cu luminile roșii și farurile orbitoare pornită să taie câteva clipe, până la colț, calmul britanic al unei nopți de primăvară, dacă aș amuza o secundă, cu șuturile de Sganarel sau de Matamor ale micilor mele răutăți complice, pe amabilul răsfoitor de față. Voluptatea s-ar așeza, încă o dată, la masa literaturii, prânzind fastuos, chiar și frugal de-ar fi, cu fericitul cititor de la celălalt capăt al mesei.