În seara zilei de 8 decembrie 1980, milioane de oameni de pe planetă au amuțit când a apărut știrea că cel mai iubit star rock din lume a fost împușcat cu sânge-rece în New York.

În această poveste fascinantă, Lesley-Ann Jones, biograf muzical și jurnalist reputat, face o analiză completă – a omului, a vieții sale, a relațiilor pe care le-a avut, a morții premature și a eternei sale moșteniri muzicale –, cum nu s-a mai făcut până acum. Analizând strat după strat, Jones identifică suișurile și coborâșurile vieții profesionale și ale celei personale care l-au determinat pe Lennon să se mute la New York, unde a fost împușcat mortal în fața clădirii în care locuia, în acea noapte fatidică de iarnă. Dar cine sau ce l-a ucis cu adevărat? Și când a murit „adevăratul” John Lennon?

Cu ajutorul unor anchete de ultimă oră și de primă mână, al unor imagini nemaivăzute până acum și al unor interviuri în exclusivitate cu unele persoane care l-au cunoscut cel mai bine pe Lennon, dorința autoarei de a găsi niște răspunsuri se transformă într-o imagine panoramică și captivantă a celei mai emblematice legende din lumea muzicală, care începe cu exact patru decade înainte de tragica sa moarte. După ce a stat de vorbă cu nenumărați oameni care au avut legătură cu Lennon de-a lungul timpului – printre care Cynthia, prima soție, Julian, primul fiu, Sir Paul McCartney, colegul de trupă, May Pang, fosta iubită, și Andy Peebles, ultimul jurnalist care l-a intervievat cu doar câteva zile înainte de a fi ucis –, Jones a ajuns la o arhivă personală uimitoare.

Despre Beatles și John Lennon s-au scris nenumărate cărți. Dar niciuna nu a fost ca aceasta.

Este necesar să ne punem următoarea întrebare: cine sau ce l-a ucis pe John Lennon și când a murit „adevăratul” John Lennon? Pentru că gloanțele trase de asasinul său au fost doar lovitura finală. De ce a fost așa? Oare comportamentul nonșalant pe care l-a avut în copilărie a fost anulat de moartea mamei sale Julia?
A fost atât de afectat de decesul unchiului său George, primul om care l-a ajutat să-și dezvolte creativitatea, și atât de devastat de pierderea bunului său amic Stuart Sutcliffe, care a murit din cauza unei tumori cerebrale (John persecutându-l, ridiculizându-l și pedepsindu-l tocmai pe acest prieten de care era venerat), că pur și simplu nu a mai văzut sensul de a mai fi în viață? Oare vina față de Stu și imposibilitatea de a se ierta au fost catalizatorii tendinței sale spre autosabotaj? Oare ce l-a făcut să renunțe atât de repede la imaginea de rocker în haine de piele și să permită ca trupa nonconformistă pe care a înființat-o singur și pe care a dus-o la perfecțiune să se transforme într-un grup de patru tipi care se bâțâiau fără grijă, în costume identice? De ce și-a permis sieși să se transforme într-o simplă umbră a eului său real?