Ca prozatoare, Silvia Bodea Sălăjan este autoarea unor povești cu tâlc desprinse din propria biografie. Realismul și tenta morală a istorioarelor ei o apropie de buna tradiție a prozei transilvane, de la Slavici la Agârbiceanu și de la Rebreanu la Pavel Dan, chiar dacă scenografia întâmplărilor narate și tipurile umane avute în vedere aparțin universului citadin. Mici peripeții contemporane dintr-un oraș de vest al României, prozele autoarei recompun o lume, o atmosferă de proximitate. (Ovidiu Pecican)