Odata cu Dostoievski, Zamiatin ne previne ca cinismul ridicat la rangul de guvernare, religie sau filosofie a vietii rastoarna sensurile marilor momente ale umanitatii si ale valorilor umaniste, castigate cu jertfe de-a lungul unei istorii zbuciumate, pentru a reduce totul la o constatare, cutremuratoare prin forta ei insinuanta: „ aceasta este mizeria omului: el a suspinat totdeauna dupa lanturi".