„Pe parcursul anilor ’50 ai secolului trecut, eterna prietenie frăţească sovieto-albaneză, atât de frecvent invocată la Moscova şi Tirana, părea să sugereze un curs ascendent al relaţiilor dintre URSS şi RPA. În plus, desele manifestări de fidelitate ale PMA faţă de linia PCUS creaseră impresia unui deplin conformism ideologic al conducerii albaneze. Și totuşi, în pofida acestor aparenţe, normalizarea relaţiilor dintre URSS şi RPFI, precum şi unele dezbateri cu privire la direcţiile de politică economică asumate de către Albania aveau să determine, în spatele uşilor închise, manifestări timide de opoziţie din partea liderilor de la Tirana. Mai mult decât atât, lansarea procesului de destalinizare în URSS va agrava sentimentul cronic de insecuritate resimţit de către liderii albanezi. Totuşi, dependenţa economică a RPA faţă URSS avea să menţină PMA ferm ancorat pe linia conformisului ideologic faţă de Moscova, în pofida disensiunilor manifestate în cadrul relaţiilor bilaterale. Însă emergenţa diferendelor sovieto-chineze va schimba radical ecuaţia raporturilor sovieto-albaneze, monolitul comunist începând să se confrunte cu multiple forţe centrifuge, faliile ideologice fiind deja evidente. Pentru prima dată, un alt colos al lagărului comunist contesta primatul ideologic al Kremlinului în interiorul mişcării comuniste internaţionale, iar o atare evoluţie va fi capabilă să schimbe orbita Albaniei. Într-un interval cronologic restrâns (iunie-august 1960), Albania va parcurge un drum greu de imaginat anterior, de la conformismul ideologic faţă de Moscova la neutralitatea faţă de conflictul sino-sovietic, iar ulterior spre contestarea deschisă a atitudinii „patriarhale” promovate de Kremlin. Era momentul forjării efemerei alianţe sino-albaneze. RPA intra sub zodia Dragonului.” (din „Studiu introductiv”)