Haine vechi

— Vine Cocosila din nou, domnisorilor, nu-l vedeti?, raspunse femeia, de data aceasta mai putin speriata dar cu asa mutra ca parca ar fi sosit pe poteca domnul Profesor, sau chiar primul epitrop in persoana.
Intr-adevar, Graulet venea cu viteza sporita, de parca ar fi fost asteptat la tren sau la telefon, drept spre gradinita cu teiul cel frumos si cu masa Internilor. Cand ajunse langa grilajul de lemn, deschise portita ca un om extrem de zorit, apoi opri brusc la doi pasi de coada mesei. Dupa ce se inclina usor, zambind familiar, fara sa rosteasca vreun cuvant, isi duse mainile la piept, ca un calugar papistas la rugaciune, si ramase in pozitia aceasta purtandu-si ochii de la un mesean la altul si de la un vas cu mancare sau cu bautura, la celalalt. Aceasta atitudine de necrezut a omului cu gheb in spate, impuse tacere si toata lumea putu sa-l examineze in voie si cu amanuntul.

Damian Stanoiu - Haine vechi