Dar eu, Doamne Dumnezeule, n-am savarsit pacatele celor doi imparati, nici faradelegile celui rastignit impreuna cu prea iubitul si prea dulcele tau fiu...
E drept ca am furat, dar n-am jefuit la drumul mare...
Am impilat, dar n-am ucis...
Am dus pe aproapele meu la judecata, dar nu eu l-am condamnat...
Mi-am inselat femeia cu care sunt insotit dupa lege, dar n-am alungat-o...
Am pacatuit cu sotia prietenului meu, dar nu i-am luat-o...
Am ravnit la trup de fecioara, dar pretul ratacirii l-am platit cu aur si cu argint...
Te-am ocarat pe tine insuti, in clipe de cumpana, dar nicicand n-am tagaduit existenta ta...
Saracii, vaduvele si orfanii, nu m-au induiosat cu lacrimile lor, dar Tu nu voiesti jertfa, ci inima infranta si smerita...

Damian Stanoiu - Furtuna in iad