Cele mai izbutite pagini de proza ale lui Blecher (din acelea pe care Sebastian le considera geniale!), dupa Intamplari, se afla in Vizuina luminata, descrierea piatetei Casei de Economii in alb si rosu; portretul femeii in rosu care va inspira titlul unui celebru roman cu mai multi autori din anii '90; acea prima political fiction din literatura noastra in care cainii politisti se revolta, ocupa inchisoarea, dupa ce-i incatuseaza pe gardieni, si sunt reprimati la sfarsit, in cel mai pur spirit orwellian din Ferma animalelor, gradina din vis de la Berck si castelul ei, ca in Le Grand Meaulnes, toate ireproductibile din pricina lungimii. Radu G. Teposu il considera pe acest din urma Blecher ca facand parte din familia unor Mateiu Caragiale si Lampedusa. Sunt putini prozatori romani de dupa Eminescu carora le-au reusit viziunile pur poetice. Blecher se numara printre ei.

Nicolae Manolescu