Un livre de réflexions biographiques fulgurantes émanant de l’Est et de l’Ouest, de l’Occident et de l’Orient, de l’enfant vivant une version adoucie de la dictature à Bucarest et de l’adolescent à Tel Aviv faisant la rude expérience de la liberté, une transformation valaquesdanubienne accélérée empreinte de néoréalisme mais avec la cadence bien tempérée de l’expressionnisme israélonordique. Voici ce qui serait à peu près dans le style animé de l’auteur une définition en paramètres paradoxaux mais parfaitement intelligibles du livre d’Alexander Hausvater «Et si». À la lecture se sont mêlées en moi joie et affection car j’ai été amené à penser plus à ma vie et à mon pays qu’à ses souvenirs. Cela, je crois, constitue une preuve de la qualité exceptionnelle de ce livre.

Emil Hurezeanu

Cartea minunată a regizorului Alexander Hausvater ne cucerește prin faptul că ne investește cu demnitatea de cititori căutători de sens. Oarecum, autorul mi-a părut la început un fel de descendent rebel al povestirilor hasidice. Cele care aduceau lumii parabole născute în comunitățile răspândite și care, uneori, în expresia lui Martin Buber sau S.Y. Agnon, au produs adevărate capodopere ale înțelepciunii, alteori chiar creatoare ale unei gândiri paradoxologice. Dar copilul Hausvater nu vrea să ne împingă spre acțiuni de reflecție programatică, spre teme importante pentru comunitate, ordonate și indexate cu semnele înțelepciunii. Pesonajul central, povestașul, evadează continuu, căutând să scape de suferință sau de stagnare. Copilul se luptă cu timpul, nu vrea să devină matur, nu vrea să aleagă între profesii, mereu se teme de finitudine și caută o ușă întredeschisă, spre o nouă experiență. Uneori, dă drumul fanteziei, dar evadarea rămâne în „rama” poveștii, vrea să aducă existența mai aproape de sufletul lui și poate chiar mai aproape de noi.

Nu o singură cărare este pierdută, obsesie devenită modă în secolul al XX-lea prin care le pierdem și care trebuie reinventate prin poveste. Aceasta poate deveni o obsesie pentru literatura sau teatrul care urmează să se nască în secolul al XXI-lea și unde rebelul.

Alexander Hausvater este și pionierul care le caută, le găsește și ni le arată cu generozitate prin tot ceea ce face. Volumul de față este o capodoperă și merită citit, inițiind o experiență catharctică, dar și un experiment intelectual.

Vasile Dâncu (fragment din prefața la cartea Ce dacă, 2017)