Suflet dezgolit

Sunt un suflet gol in aceste versete,

Suflet dezgolit, singur si nelinistit,

Ce-si lasa petalele imprastiate.

Suflet care poate fi un mac,

O stanca, o jungla, un val,

Care poate fi crin la margine de lac.

Suflet care rataceste precum vantul obosit

Si zambeste cand este peste mari

Si doarme dulce, in zori, risipit.

Suflet care se-nchina pe altarele tale,

Zeii care nu coboara sa-l doboare,

Un suflet care nu cunoaste jale.

Suflet care atunci cand ninge palpaie,

In tristete, strigand pentru trandafiri,

Sa vina primavara sa-l mangaie.

Suflet care moare de un parfum,

Dintr-un suspin al unui vers care se roaga,

Langa o suflare facuta scrum.

Suflet care sangereaza si moare subit,

Un suflet dezgolit