Există adulți care nu vor să-și intoxice copiii cu ciulinii, nebunaticele mătrăgune sau păpușile albastre, ci încearcă să le arate micuților că există lumi mai atractive decât cele ale căror conflicte se consumă pe ecrane (de orice tip/T.V. sau device), ci mult mai firesc, la doi pași, în grădină sau chiar în spatele blocului. Din păcate, literatura autohtonă, dedicată copiilor, este încă invadată de autori străini. Cartea, ca mijloc de educație și cultură, este fundamentală pentru dezvoltarea spiritului critic. Cunoscând îndeaproape funcția educativă a literaturii, profesoara Gabriela Tess a imaginat un spațiu în care a reunit narațiunea, ilustrația și fantezia: placheta cu povestiri intitulată „Bulgăraș Pătat pleacă de acasă pe nepusă masă”.

Autoarea scrie într-un stil voios și simpatic, cu umor, cu o încredere tonică în capacitatea copiilor de a intra în jocul relației autor-cititor. Dăscălița-scriitoare și-a antrenat și învățăceii în acest exercițiu al fanteziei, iar unii dintre aceștia au realizat ilustrațiile volumului (Vlad Tudor Alexandru si Tarla Robert Alexandru). De altfel, legătura – născută încă din timpul activităților didactice – se regăsește în dedicația din Intro („Celor care m-au inspirat, impulsionat şi ajutat, cu drag !”).

De-a lungul celor cinci povestiri, autoarea pune în pagină răsfățate trucuri tipografice și desfășoară o gamă largă de giumbușlucuri, de la rimele interioare la veselele ilustrații: „Iar eu am mâncat o fragă şi v-am spus povestea dragă. Am încălecat pe-un băţ ca să vă dau un învăţ. M-am ascuns după o mătrăgună şi v-am urat: Ziua bună!”.

Experiențele cotidiene (din lumea celor care nu cuvântă: cățeluși, pisicuțe,iepurași, vulpi, gâște, puișori sau lupi) sau cele esențial-revelatorii ale unor eroi (de poveste: zâne bune sau zmei) se îngemănează și coexistă, fără amenințarea artificialității, beneficiind, în această cărticică, de o voioasă prezentare grafică în stil vioi-realist.

Simpatice ca subiect, povestirile sunt croite în linia tradiționalistă, dar calde și ușor ironice, într-o proză zglobie, în care simțul umorului se joacă de-a v-ați ascunselea cu morala: „Ce ne facem, frate-meu? / Uită-te în jurul tău! De-i găsi un telefon, am ac de cojocul lor! Vom suna la Pompieri şi ne-or ajuta ei.”. Desigur, narațiunile sunt duios-moralizatoare, dar deloc pe un ton didacticist.

Propozițiile scurte, alternate cu explicații, ba chiar și cu un dicționar (vocabular), îmbogățite cu detalii de mișcare se aliniază în cinci istorioare în care se formulează întrebări despre lume și viață, într-o cheie accesibilă și atractivă. Gabriela Tess dovedește o prospețime în abordarea rolului literaturii pentru copii, în deplin acord cu toate obiectivele autorilor de cărți pentru copii: descoperirea universului unic al fiecărei cărți, identificarea cititorului cu un personaj sau găsirea unui personaj model, dezvoltarea sentimentelor și a personalității cititorului, dar, înainte de toate, descoperirea lecturii ca o mare plăcere. Gabriela Tess dovedește talent de povestitor, disponibilitatea pentru simțul umorului în măsură să întrețină magia lecturii atât de necesară pentru a face posibilă tranziția către alte vârste.