Calaretul, mana, calul (eseuri profunde)

„Voi, Legi Obiective, care ați creat Universul, m-ați susținut la examene și ați făcut să scap neatins când mi-a căzut copacul ăla pe cort, fiți și voi măcar o dată Subiective și ajutați-ne să învingem. Nu știu care-s «băieții buni», ei sau noi, dar gândiți-vă că ei sunt al naibii de mulți, iar noi... tot mai puțini.” - Autorul

Ovidiu Petcu este un scriitor serios chiar și când glumește. Iar în acest volum glumește mult și cu toată seriozitatea.
Veți găsi aici analize pe cât de amuzante, pe atât de pătrunzătoare. Majoritatea au ca obiect „damnatul” SF, pe care autorul îl apără cu eleganță și ardoare de „inocenții” care îl „paraliteraturizează” din toate părțile. Cu avantajul de a fi „nespecialist” în Litere, Ovidiu Petcu face dintr-un serial de cinci eseuri „probabil cea mai «concisă» prezentare «exhaustivă» a genului întâlnită la noi”.
Veți mai găsi câteva sfaturi prețioase pentru „ucenicii vrăjitori” care aleg „să își riște reputația” în arta literară SF, o abordate critică la limita dintre pamflet și știință a teoriei transdisciplinarității, frământările unui scriitor care vrea să înțeleagă principiul călătoriei în timp... și, în ciuda tuturor ironiilor, veți citi pagini de cordială apreciere adresate colegilor care scriu literatură non-SF.
Un stil precis dar spontan, documentat însă alert, galant și incisiv în egală măsură, o adevărată partidă de scrimă literară.