În paginile Epistolei către galateni, apostolul Pavel caută să-și readucă enoriașii pe linia cea dreaptă a credinței. Amăgiți de o teorie iudaizantă în care formula de mântuire nu mai era „credința”, ci „credința+faptele”,
galatenii ajunseseră să creadă că jertfa lui Hristos era insuficientă.
Pavel anatemizează o astfel de evanghelie și avertizează că, prin săvârșirea de fapte în vederea mântuirii, galatenii riscau să ajungă din nou sub jugul unei robii necruțătoare.

În paginile epistolei regăsim cel mai amplu material autobiografic al apostolului Pavel, cea mai fermă punere în contrast a Evangheliei lui Hristos cu alte evanghelii ale oamenilor și cea mai clară distincție între faptele legii și roada Duhului.
Galatenii rămân mereu contemporani nouă câtă vreme suntem ispitiți să căutăm faptele înaintea credinței, și nu ca rod al ei.