Nu mă considerasem niciodată un bărbat frumos, iar strălucirea chipului se dusese după ce mă părăsise Cherie. Îmi aminteam cu tristețe că odinioară, vorbele unor domnișoare generoase, îmi înzestraseră auzul cu epitete greu de uitat, începând cu „un surâs senzual” și terminând cu „o privire fierbinte și irezistibilă”. Însă acum, nu aș mai fi crezut că sunt atrăgător, jovial sau romantic. Entuziasmul meu, trasfigurat de o durere păgână, se retrasese în temnița dezamăgirilor.