Librarie.Net foloseste cookies. Continuarea navigării presupune acordul dumneavoastră conform termenilor și condițiilorASCUNDE NOTA
Tribulatiile unui calator strain in Romania (1971 - 2017)
Pret: 3800 lei
Disponibilitate: in stoc furnizor
Livrare estimativă: 7 zile

» modalitati transport
» info disponibilitate si retur
» formular contact
Cod produs: 390050
Autor(i): Claude Karnoouh
Traducator(i): Bianca Cernat
Editura: Editura Sedcom Libris
Anul aparitiei: 2020
Nr. pagini: 210 pagini
ISBN: Claude Karnoouh
Categorii: Beletristica, Jurnale / Corespondenta, Biografii / Memorialistica, Carti
Despre carte (fragmente):

„Bucureşti, începutul lui 2015. Iată, m-am hotărât! Am să-mi rescriu jurnalul din România. Totuşi nu va fi propriu-zis un jurnal, doar o înlănţuire de teme legate mai mult sau mai puţin logic, de experienţa mea existenţială, ca de altfel, în mod direct, şi de experienţa mea profesională, aceea a tehnicii antropologice, de munca mea în învăţământ, de viaţa cotidiană a unui simplu cetăţean care trăieşte în străinătate (a unui „expat”, cum se spune trivial în presa vremurilor noastre postmoderne). Ştiu că astfel de meditaţii – dublate de observaţii critice – nu constituie o cale prea bună de a-ţi face mulţi prieteni... Dar cine nu are duşmani, cum scria Nietzsche, nu ştie ce e viaţa adevărată, viaţa fiindu-i atunci înfundată în cenuşiul mediocrităţii, modelându-se după conformismul general al momentului, fie el şi conformismul unei opoziţii aparent critice, dar încurajate de Principe cu scopul de a linişti adevăratele opinii ale revoltei în act. Uităm prea adesea că, în mijlocul furtunii, se naşte creaţia, adică forţa unui suflet în căutarea frumuseţii: Kampf ist der Seele fortwährende Nahrung, und si weiß sich aus ihm noch genug Süßes und Schönes heraussunehmen (Friedrich Nietzsche, Über Stimmungen: „Conflictul este hrana neperisabilă a sufletului, atunci când acesta e în stare să extragă de aici suficientă dulceaţă şi frumuseţe”). Este exact contrariul bine-cunoscutei prudenţe universitare care, cu excepţiile de rigoare, sfârşeşte prin a dilua totul în convenienţa şi platitudinea tuturor conformismelor.

De-a lungul diverselor mele sejururi româneşti – odată decizia luată de a pleca în România pentru a întreprinde, în iulie 1973, studii de antropologie pornind de la un „teren etnologic” şi, după opt ani de

absenţă (1982 – 1990) „datoraţi” solicitudinii Securităţii faţă de mine, în timpul anilor ce au urmat loviturii de stat numite Revoluţie, când buni prieteni m-au chemat, în primăvara lui 1990, să predau filosofia culturii şi antropologia culturală la Cluj –, am ţinut, cu mai multă sau mai puţină regularitate, un jurnal sau, pur şi simplu, am aşternut note disparate în micile mele carnete, însemnări ce au continuat după mutarea mea la Bucureşti, din 2008 până azi. În anumiţi ani, nu am scris aproape nimic; în alţii, mai ales în perioada de început, am scris mult mai mult. Cu toate acestea, am însemnat mai mereu pe hârtie urme, capete de fraze ca să-mi pot aminti de cutare sau cutare întâlnire, de cutare sau cutare situaţie, de cutare sau cutare sentiment, senzaţie, aversiune, atracţie, miros, culoare etc. Prin urmare, sunt de acord, aceste amintiri nu au continuitate, trebuie luate ca o succesiune de tablouri şi de miniaturi care fac dintr-o experienţă existenţială un puzzle cu piese împrăştiate, acela al vieţii mele...

La câteva săptămâni după cea de-a doua sosire a mea în România, în iulie 1973 (prima mea vizită, în iunie 1971, nu fusese decât o călătorie de două săptămâni, cu ocazia unui colocviu franco-român de etnologie şi sociologie), am simţit nevoia imperioasă de a descrie sentimentele încercate, oamenii întâlniţi, situaţiile noi, deopotrivă surprinzătoare, comice sau angoasante, ori, pur şi simplu, caraghioase, cu care mă confruntasem. Asta s-a întâmplat de-a lungul a nouă ani sub regimul comunist, în prima parte a ultimelor sale două decenii. Este unul dintre motivele pentru care o parte dintre aceste pagini se prezintă drept o mărturie în sensul cel mai literal, şi nu ca un fel de adaos „paraştiinţific” la munca mea propriu-zisă de antropolog, chiar dacă, în diversele mele lucrări, am relatat frânturi de amintiri legate de experienţele mele existenţiale. Rândurile acestea se doresc a fi reflexii ale traversării unei epoci, experienţă ce n-a însemnat niciodată (sau, mai bine zis, aproape niciodată) turism, ci doar un mod de viaţă, un amestec de aventură şi de chemare (Beruff). La urma urmei, această ţară, România, istoria sa, cultura sa, în sensul cel mai general, deopotrivă cultura sa înaltă (literatură, pictură, muzică şi poezie, filosofie şi ştiinţe umane, etnologie, istorie, sociologie etc.) şi cultura sa populară mi-au ocupat, vreme de douăzeci şi cinci de ani, mare parte din gânduri. Uneori, ţara aceasta a mobilizat ceea ce era esenţial în viaţa mea intelectuală şi spirituală şi, în acelaşi timp, deşi nu fără rest, o parte deloc neglijabilă a vieţii mele afective şi amoroase, a prieteniilor mele.” (Claude Karnoouh)

„Cândva, Hegel ne poruncise să gândim asupra timpului nostru; aş mai spune că, pentru a încerca să-ţi înţelegi epoca, e neapărat nevoie să gândeşti împotriva timpului tău, căci, cum scria Bertrand Russel, o opinie este justă nu pentru faptul că ea este majoritară. Aici, acest «împotriva» nu e gândit, nici trăit, ca o opoziţie frontală de tipul teorie împotriva teoriei, ca în politică sau ca în cazul unei „disputatio” filosofice medievale ori, mai rău, ca atunci când această opoziţie se articulează în jurul meschinăriei resentimentului, ci e gândit (şi trăit) ca deplasare a întrebării formulate retroactiv, păstrând în minte această observaţie esenţială a istoricului şi martirului Marc Bloch, extrasă din stimulativa sa lucrare intitulată „Une étrange défaite” („O ciudată înfrângere”): «Întotdeauna oamenii sunt mai aproape de epoca lor decât de aceea a părinţilor»; ceea ce înseamnă că ei sunt întotdeauna gata să trădeze principiile părinţilor – dintr-un trecut de demnitate şi curaj, poate – pentru gloria efemeră a unui prezent condus de teamă, invidie, gustul profitului şi al puterii.” (Claude Karnoouh)

Despre autor:

Antropolog şi sociolog, Claude Karnoouh s-a născut în martie 1940, la Paris. Din 1959 şi până în 1965, a urmat studii de ştiinţe (fizică şi chimie) la Sorbona, iar din 1966 până în 1969, studii de ştiinţe umane (filosofie, antropologie socială, sociologie şi lingvistică) la Universitatea Paris X Nanterre. Unul dintre profesorii săi a fost celebrul antropolog şi etnolog francez Claude Lévi-Strauss. Începând din 1970, a fost cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, CNRS, predând, de asemenea, la Universitatea Paris X Nanterre, Sorbona, INALCO, Universitatea din Gand (Belgia), Charlottesville (Virginia, SUA), Urbino (Italia) şi ELTE (Budapesta). În 1973 a întreprins mai multe anchete de etnografie şi folclor în satul Breb din Maramureş. În această perioadă, Securitatea română l-a urmărit şi i-a întocmit dosar. Din 1991 şi până în 2002, a fost profesor invitat al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, unde, în cel de al doilea semestru al anului universitar, a susţinut un curs despre aspecte ale modernităţii târzii în postcomunism, îmbinând diverse abordări (politice, culturale şi economice), iar ulterior, profesor invitat la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti.

Claude Karnoouh este autorul a şase cărţi şi a peste o sută de articole şi eseuri de antropologie culturală şi politică, filosofia culturii şi filosofie politică. Volume publicate în limba română: „Românii. Tipologie şi mentalităţi”, Editura Humanitas, 1994; „Duşmanii noştri cei iubiţi”, Editura Polirom, 1997; „Comunism postcomunism şi modernitate târzie”, Editura Polirom, 2000; „Adio diferenţei. Eseu asupra modernităţii târzii”, Editura IDEA, Cluj, 2001.

Alte carti de CLAUDE KARNOOUH:
3000 lei
Stoc furnizor
Stoc epuizat
Alte carti din aceeasi categorie:
26932 lei
Doar 1 in stoc!
6025 lei
Stoc furnizor
16531 lei
Stoc furnizor
39599 lei
Stoc furnizor
© 2020 LIBRARIE.NET SRL