In opera lui Maupassant, sinuciderea nu apare ca fenomen social, ci ca o problema individuala si personala. Tentatia sinuciderii, dovedita de trei ori, este strans legata de boala lui, un sifilis cerebral contractat la varsta de douazeci si cinci de ani. La acea vreme, aceasta boala facea ravagii si nu se cunostea niciun remediu. In scrisorile sale, el se plange tot mai des de dureri de cap si tulburari ale vederii. Medicamentele pe care medicii i le prescriu nu mai reusesc sa-i calmeze suferintele. Moartea ii da tarcoale si el stie acest lucru.
Dorina Mihaela Donea