Donna Alba

E un roman care se citeşte uşor şi cu plăcere. În orice epocă. Nu datează. Nu este un roman vetust. Totuşi, acţiunea e aproape de momentul nostru şi acea intrigă poliţistă, cu un aer negru cumva, de roman de mistere, este destul de agreabilă. Deci eu cred că cititorul de azi, ca şi cel din interbelic, contemporan cu Gib, va fi de la început captat de această intrigă.

E un roman de dragoste, în cheie masculină, cum sunt majoritatea romanelor de dragoste, o confesiune subiectivă a unui individ de extracţie joasă, de origine plebee, care aspiră la un model feminin foarte înalt. Iar cititorul cred că se va gândi, cum s-au gândit şi criticii, la Stendhal.

Elena Zaharia Filipaş