Enigma Otiliei

Romanul Enigma Otiliei se înscrie firesc în primul rând în sfera realismului critic balzacian, fiind un roman care oferă cititorului o imagine amplă a societății bucureștene de la început de secol XX. Tematic, opera ar putea fi înscrisă în rândul creațiilor care prezintă „istoria unei moșteniri“, dar intenția auctorială pare să fie aceea de a realiza mai multe studii de caz. Firul naratorial demonstrează astfel că personajele lui Călinescu sunt concomitent „tipuri“, dar și individualități. Legătura cu realitatea este evidentă atât în construirea, cât și în evoluția eroilor.

Romanul lui G. Călinescu Enigma Otiliei reprezintă tipul de roman total, atât ca formă artistică cât și din punctul de vedere al conținutului. El este o frescă a societății românești de la început de secol XX, când se pun în mișcare energii pentru ocuparea unui loc comod și important în contextul social.

Gheorghe CRĂCIUN