Singura nădejde a celui ce a păcătuit după Botez
este pocăinţa sinceră. Dăm slavă lui Dumnezeu
pentru aceasta! Slavă lui Dumnezeu, că nu am pierit
cu totul, noi, păcătoşii!
Ne-a mai rămas o nădejde.
Nu a secat mila lui Dumnezeu.
Încă se propovăduieşte păcătoşilor pocăinţa.
Încă se binevesteşte celor săraci.
Încă se revarsă peste tot mila Împăratului ceresc.
Încă nu s-au închis porţile iubirii de oameni;
Harul lui Dumnezeu Se dăruieşte tuturor.
Încă se propovăduiesc Evanghelia şi Mielul lui
Dumnezeu, Care a ridicat păcatul lumii26.
Încă se vesteşte împărăţia lui Dumnezeu, încă
se izbăvesc creştinii care se pocăiesc; intră în împărăţia
lui Dumnezeu vameşi şi desfrânaţi, curăţiţi de
lacrimile pocăinţei.
Încă de oameni iubitorul Dumnezeu îi cheamă
şi îi aşteaptă lângă El pe toţi apostaţii, cărora le făgăduieşte
mila Sa.

Să ne revenim, aşadar, şi, „înviaţi”, să grăbim
spre Tatăl nostru şi să-î spunem cu smerenie şi inimă
zdrobită: Tată, am greşit la cer şi înaintea Ta. Nu mai
sunt vrednic să mă numesc fiul Tău. Fă-mă ca pe unul din
argaţii Tăi (Luca 15, 18-l9).