...sunt voci critice care, referindu-se la romanele ciclului Bariera, consideră că acest ton „de largă melancolie este cel mai prețios dar al său” , atâta timp cât se asociază cu o confesiune a naratorului. Dacă acest retorism trece în sfera relațiilor cotidiene și devine o formă de exprimare a oamenilor obișnuiți, atunci „emoția dezertează brusc” . Pentru exemplificarea „acestei incompatibilități între viață și stil” , Mihail Sebastian se raporta la povestea lui Ivan, Maro și Tino. Declarația acestei „amante stranii” , îmbibată de patetism, degenerează în ridicol: „Acolo, în port – se înflăcărase ea și-l înflăcărase și pe ibovnic – vom fi mai aproape de Candia și de adevărata dragoste. Tu o să fii neobosit, Tino, mai stăpân, iar eu mai darnică pentru amândoi. Vom trăi cu adevărat sub aripa lui Eros” .

Din punctul nostru de vedere, uneori această liricizare devine obositoare și lipsită de justificare estetică, dar, pe de altă parte, reprezintă amprenta scriitorului. E important să precizăm că poetizarea se manifestă în special la nivelul limbajului și mai puțin în realizarea personajelor sau la nivelul acțiunii. Autorul aruncă un văl al cuvintelor frumoase peste o realitate ternă și crudă, dar are curajul de a surprinde practici erotice, aspecte scabroase care ilustrează veridic viața mahalalei și care, cu siguranță, au agresat cititorul interbelic. Pudicitatea scriitorului se manifestă la nivelul limbajului, dar nu și în planul istoriei. Această „incizie nemiloasă” , prezența elementelor naturaliste desfigurante, reprezintă un exercițiu de sinceritate, iar liricizarea stilului e o formă de a face digerabilă o asemenea realitate, dar și o încercare a scriitorului de apăra sufletele mahalalei. Oamenii din „mahalaua cu nume rușinos” sunt vii și, în general, credibili în dimensiunea lor comportamentală și axiologică, „au o realitate indiscutabilă, fizică: contezi pe ei, stai de vorbă cu ei, îi vezi umblând și trăind” . Artificialitatea personajului Fane , „pușcăriașul frumos din Cotroceni” , este parțial corectată prin volumul Cântecul destinelor care oferă o justificare biografică pentru cavalerismul acestui donjuan de mahala.

Aritina Micu, Romanul mahalalei – de la autocentralizare la intoxicarea centrului, Editura Hoffman, 2020