Concursul de matematica Florica T. Campan, clasele I-IV, editia a XIX-a

Dăruirile generoase urcă spre tăriile văzduhului ca parfumul de floare impregnat în pene de ciocârlii. Cele meschine se prăvălesc spre abisuri ca pietroaie diforme.
Cândva, de multişor, distinsa profesoară universitară Florica T. Câmpan îşi ostenea ochi şi degete scriind daruri generoase pentru copii doritori să-şi lase minţile lor iscoditoare să sfredelească spre profunzimi ale timpului şi matematicii.
Mulţi copii s-au bucurat de astfel de dar. Poate acesta a fost motiv să devină profesori, la rândul lor dăruitori.
A mai curs vreme, că doar acesta îi este rostul: să limpezească binele şi să astupe răutăţi. Cei cândva dăruiţi au devenit dăruitori prin concursuri Florica T. Câmpan, prin asociaţie neaplecată spre profituri, prin editări de cărţi în care să adune daruri, ca în cutii destinate amintirilor dragi, spre a lumina din când în când viitorul.
Chiar pentru cei bine deprinşi cu număratul, este greu de spus câte anume concursuri au stimulat iscodiri: au fost şi judeţene şi interjudeţene şi pentru cei mai măricei şi pentru pitici care abia deprind citiri de slove. Nu vedem rost să numărăm copiii care s-au învrednicit să se întreacă în competiţiile Câmpan; cele din urmă adună pe la o mie de participanţi. Vine mai uşor să numărăm cărţi în care s-au aranjat aceste daruri: aceasta de aici este a zecea.
Recapitulăm această lecţie pentru bună şi dreaptă fixare: darurile pornite de pe masa de lucru a Floricăi, au reverberat în suflete generoase şi s-au multiplicat.
Problemă. Or obosi oare vreodată aceste daruri să reverbereze?