Despre gandirea arhetipala

ELENA IONESCU, arhitecta, absolventa a Institutului de Arhitectura Ion Mincu din Bucuresti (1959).
Pictorita, membra a Asociatiei Artistilor Plastici Amatori, cu numeroase expozitii personale si participari la expozitii colective. Premiul I pentru pictura la Concursul National (1987).
Intreprinde studii personale in domeniul spiritualitatii, iar activitatea profesionala ii prilejuieste intalnirea cu cercetari de varf in domeniile biologiei, ecologiei, antropologiei.
Publica Marturii despre nemurire, un studiu privind omul si liberul arbitru in Univers ( 1992, reeditat 1998).
Colaboreaza la cartea Aurele corpurilor - interfete cu cosmosul, premiata de Academia Romana cu premiul Iuliu Hatieganu (1995).
Cercetari de ecologie privitoare la influenta formelor asupra viului. Face parte dintr-un colectiv interdisciplinar, avand ca tema de cercetare antropologia individului. Comunicari la congrese internationale de antropologie (1998 - 2002)

Gandirea carteziana, progresista la timpul ei, si-a atins limitele ca urmare a limitarii cunoasterii la aspectele materiale ale existentei. Consecinta directa a acestui fapt este criza de identitate a fiintei umane care se afla la originea tuturor crizelor ce tulbura societatea.

Gandirea arhetipala, ajutandu-ne sa cunoastem lumea prin asemanare este complementara gandirii carteziene care dobandeste cunoasterea prin deosebire. Gandirea arhetipala este o metoda excelenta de dezvoltare a intuitiei, a capacitatii de conexiune si sinteza, de transformare a inteligentei in intelepciune. Ea determina cresterea gradului de coerenta al fiintei umane, al gandirii si sentimentelor si cresterea capacitatilor de coexistenta si integrare naturala, sociala si cosmica.