Toţi am pierdut la un moment dat pe cineva drag. Sînt pierderi previzibile – ştim că partenerul de viaţă sau prietenul care suferă de o boală incurabilă nu va mai fi mult timp lîngă noi – şi pierderi neaşteptate, ca atunci cînd primim vestea că el a murit într-un accident. Sînt pierderi pe care nu le putem evita şi pierderi pentru care chiar noi sîntem responsabili. Cum ne împăcăm cu ideea dispariţiei celor pe care îi iubim? Cum ne continuăm viaţa fără ei? Pentru a ilustra strategiile prin care oamenii fac faţă suferinţei, Aurora Liiceanu alege trei scriitori – Julian Barnes, Joan Didion şi Joyce Carol Oates – şi un personaj literar – Fermina Daza, protagonista romanului lui García Márquez Dragostea în vremea holerei. Toţi îşi pierd partenerii de viaţă, toţi încearcă să înţeleagă moartea acestora şi să-şi învingă durerea. Deşi diferite, poveştile lor duc la aceeaşi concluzie: odată cu cei dragi moare şi o parte din noi, dar, aşa cum spune o altă scriitoare, Anne Lamott, trebuie să învăţăm să dansăm şchiopi.