Melcul si balena

Mari sau mici, mărunți sau puternici, lumea cea minunată care ne înconjoară e a tuturor. „Ce adâncă e marea, și pământul, ce lat” spune micul melc din această poveste. Cum să stai toată ziua lipit de o stâncă oarecare de pe malul mării, când sunt atâtea lucruri de descoperit? Trebuie să fie o cale să vezi lumea, chiar dacă ești doar un melc, iar eroul nostru o găsește pe cea a prieteniei. Alături de o uriașă balenă, străbate mările în lung și-n lat. Dar chiar și cineva mare și puternic, cum e balena, poate să aibă odată nevoie de ajutor. Când balena, surprinsă de reflux, eșuează pe o plajă, tocmai melcul cel mic e cel care ajută decisiv la salvarea ei.

Aceasta e povestea c-un melc ce-a fost odată
Și o balenă mare, albastră, cocoșată.
Aceasta-i stânca neagră ca fumul de vapor
Și-acesta este melcul cel iute de picior.
El se târa pe stâncă cu cochilia-n spate
Și se uita la mare, la navele-ancorate…
Și cum se uita, smiorcăind, a oftat:
— Ce adâncă e marea, și pãmântul, ce lat!
Ce-aș porni-n larg și eu! a oftat el din greu.