„Cum era Ceausescu in momentele cind trebuia rezolvat ceva? Cum se luau deciziile, cum se discutau deciziile, cum puteau fi contracarate sau preintimpinate deciziile lui Ceausescu? La toate aceste intrebari raspunde cartea lui Ion Traian Stefanescu. Ea isi rezuma ambitiile la istorisirea neutra, fara prea multe culori personale, a momentelor in care autorul, in virtutea functiei sale, a intrat in contact cu Nicolae Ceausescu in virtutea functiilor acestuia.

Aceste momente sunt insa radiografiate de o inteligenta pragmatica, realista, lipsita de tresariri sentimentale. Ion Traian Stefanescu n-a fost un apropiat al familiei Ceausescu. Apartinind generatiei tinere de activisti, el n-a avut cum sa-l abordeze pe Conducator de pe pozitii familiare sau amicale, de la egal la egal. Perspectiva sa e cea a unuia din numerosii functionari ai Administratiei Ceausescu in contact direct cu Conducatorul numai si numai pe linie de serviciu.”

Ion Cristoiu

„Exista in sufletul meu o intrebare pe care nu mi-o pot reprima: daca as fi cunoscut, in toata amploarea lor, tragediile de nesters din anii ’50, m-as fi angajat totusi in miscarea de tineret? Imi era mie clar ce se intamplase in anii de pana in 1958, cand Romania se aflase sub ocupatie straina? Ar fi fost suficient noul curs politic pe care il luase societatea romaneasca dupa 1964? Nu stiu! La terminareafacultatii, aveam doar 23 de ani!”

Ion Traian Stefanescu