Aș putea să te urăsc în toate modurile posibile, și în toate limbile pământului mi-aș dori să-ți spun că tot ce simt pentru tine mă „distruge”. Aș da foc sentimentelor, se poate? Le-aș spulbera și aș ucide tot ce ai lăsat viu în corpul meu. Scâncește pielea, iar tâmplele mi-au amorțit. Sunt o nebună îmbrăcată frumos. Nostalgiile îmi sunt podoabele trupului. Ce prostie mai e și asta, la naiba! Să urăsc iubirea care înflorește în mine. Să urăști că trăiești și că simți. Că se schimbă corpul și mintea, că aparții, că privești cerul și crezi că de acolo cineva te iubește mereu. Închid ochii, închin ultima gură din paharul cu vin, îmi mângâi umărul gol, apoi mișc palma spre sânul stâng. Îl strâng tare, nu simt durere și nici chin, ci doar o plăcere mută. Sub bietul sân, bați tu ca un nebun care-și cerșește libertatea.