Lumina de veghe

Traducere din limba engleză şi note de Ariadna Ponta

În perioada tulbure de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, doi adolescenţi londonezi, Nathaniel şi Rachel, rămîn să trăiască în casa familiei împreună cu un bărbat vag cunoscut, poreclit Molia, care le va fi tutore. Părinţii pleacă unul după altul în Singapore, în interes de serviciu, sau cel puţin aşa par să stea lucrurile – asta pînă cînd Rachel descoperă în pivniţa casei cufărul de călătorie al mamei, cu toate hainele şi lucrurile acesteia frumos aranjate şi lăsate în chip inexplicabil acasă. În lunile ce urmează, viaţa celor doi adolescenţi se modifică radical. Casa lor devine un loc de întîlnire pentru diverşi inşi stranii, iar Nathaniel şi Rachel ajung implicaţi în lucruri pe care nu le pricep pe de-a-ntregul: întîlniri misterioase, contrabandă cu ogari de curse, transporturi ciudate în miez de noapte. Peste toate planează o ameninţare tăcută şi grea, care pare să aibă legătură cu războiul abia terminat şi cu mama lor. Abia peste treisprezece ani Nathaniel va descoperi adevărul despre dispariţia acesteia, dar şi un alt adevăr, mai dureros, legat de prima lui iubire adolescentină. Scris sub forma unui roman de aventuri şi spionaj, Lumina de veghe este de fapt o carte despre maturizare, dragoste şi răzbunare, un bildungsroman complex, cu destine întreţesute, care menţine suspansul pînă la ultima pagină.

„Ondaatje te cuprinde într-o vrajă, de parcă te-ar transporta în lumea vag luminată a războiului şi iubirii, a morţii şi suferinţei, a întunecatelor ape curgătoare ale trecutului.” (The New York Review of Books)

„În acest thriller elegiac, ceea ce trebuie să se întîmple se şi întîmplă, doar că pe moment nu ne dăm seama... La fel ca volumele sale anterioare – în special Masa pisicii –, acest nou roman al lui Ondaatje este mai concentrat decît Pacientul englez, ca un proiector bine focalizat. Aici totul este iluminat – la început vag, apoi puternic, dar întotdeauna sclipitor.” (The Washington Post)

„Ondaatje pătrunde în lumea plină de spioni şi infractori specifică scrierilor lui John le Carré. În romanul lui istoria este văzută cu ochi de copil, cu nedumerire, dar şi cu nevinovăţie şi uluire.” (The Wall Street Journal)