De patientia (Despre răbdare, cca 417 d.Hr.) reprezintă o lucrare care se remarcă în primul rând prin interpelarea şi repunerea în atenţie a textului biblic. Tratând o temă sensibilă, discursul Fericitului Augustin ia uneori forma unei cuvântări teologice riguroase, alteori blândeţea unei poveţe părinteşti. De coniugiis adulterinis (Despre adulter, cca 419/420 d.Hr.) este o operă în care Fericitul Augustin ne vorbeşte despre despărţirea soţilor, despre adulter, despre divorţ, dar şi despre posibilitatea încheierii unei noi căsătorii.

„Virtutea sufletului care se numeşte răbdare este un dar atât de mare de la Dumnezeu, încât este proclamată răbdare chiar şi [răbdarea] lui Însuşi, pe care El ne-o oferă, prin care aşteaptă ca cei răi să fie îndreptaţi. Astfel, răbdarea şi-a luat numele de la „pătimire”, deşi Dumnezeu nu poate pătimi nimic. Totuşi, nu doar credem cu tărie că Dumnezeu este răbdător, ci chiar mărturisim aceasta pentru mântuirea noastră. Dar care să fie răbdarea Lui Dumnezeu şi cât de mare să fie ea, cine ar putea explica prin cuvinte?”