Cărticica pe care o ţineţi în mâini, acum, spune, ce-i drept, o poveste. Dar nu una obişnuită, de adormit, cu surâsul pe buze, pruncuţii. E o poveste specială, scrisă la cerere, pentru nişte copii care aveau mare, mare nevoie de ea. O poveste de alinat doruri şi mângâiat, pe lacrimi, dureri. Încearcă să explice plecări şi să arate luminoasele aripi nevăzute de pe umerii încovoiaţi de tristeţe ai despărţirilor. Să construiască poteci spre regăsit surâsuri. Surâsuri luminate de certitudinea reîntâlnirii de cândva, Acolo unde despărţire nu mai există.

Aşadar, după cum menţionează şi autoarea, la începutul cărţii, povestea pe care o ţineţi în mâini, acum, e „dedicată tuturor copiilor din a căror familie a plecat cineva foarte drag, pe Drumul Îngerilor!“