„Problematica autonomiei, ca o competență transversală ce generează sau structurează competențe mai complexe, este vizată de lucrarea Genovevei Farcaș cu mult echilibru și discernămînt pedagogic, în cunoștință de cauză și cu dovezi teoretice, dar și faptic-constatative. Chiar dacă acest concept a stîrnit numeroase polemici și a inspirat multe filosofii educaționale, cartea ne ajută să ne orientăm într-un cîmp reflexiv complex și să generăm conduite autonome începînd cu vîrsta preșcolarității, dar în strînsă corelație cu un cadraj axiologic ce ține cont de determinările persoanei și ale timpului. Cu acest prilej, publicul s-ar putea edifica în legătură cu «pedagogia» autonomiei, un miraj al căutărilor educaționale moderne, ar evita excesele și falsele soluții și ar viza realizarea unei educații integrale în care autonomia copilului devine atît țintă, cît și mijloc.” (Constantin Cucoș)
