Dor de iubire. Poezii

Scriu versuri de pe vremea când am învățat să scriu destul de bine, adică de vreo jumătate de secol. Visul meu din copilărie a fost să scriu o carte, cât de mică și cât de neînsemnată ar putea să fie. A fost visul care mi-a dat mereu putere și răbdare să merg mai departe, mi-a păstrat vie în suflet speranța că, într-o zi, o să reușesc. Și am reușit.
Sufletul celui care scrie o carte, pictează, joacă pe scenă e ca un fluture care iubește toate florile, chiar și pe cele desenate de iarnă pe geamuri. Un fluture care iubește lumina și se ridică spre ea, chiar dacă știe că va arde.
Autorul