Cartea de faţă, deşi cronică fictivă a unor „amintiri imaginare”, are în spate un sfert de veac de interacţiune cu tot ce înseamnă, bun sau rău, natura umană, sursă de inspiraţie din care a fost extrasă esenţa multor întâmplări şi personaje. Lângă acestea se află şi alte motive, fie istorice, fie legate de cotidian, ce întăresc convingerea că autorul poate scrie aproape orice. Este, mai presus de toate, un volum la fel de eterogen ca omul Septimiu Pan, scris cu pasiune, sinceritate, obstinaţie şi cu credinţa că lectura lui va îmbogăţi viaţa cititorilor.