Autoarea reuşeşte o foarte clară şi convingătoare sinteză asupra istoricului relaţiilor de rudenie, cu trimiteri precise la concepte, categorii şi terminologii specifice rudeniei. Remarc profunzimea studiilor de caz și, în mod special, subcapitolul consacrat relaţiei dintre familie – casă – femeie şi analiza foarte subtilă pe care autoarea o face simbolisticii acestei triade. Cercetarea ei vine astfel într-o fericită continuitate (întreruptă de câteva decenii comuniste) cu cercetarea din 1966 a lui Vasile Scurtu. Pe ambele lucrări (cea din anii ̓60 privind hermeneutica termenilor de înrudire şi prezenta lucrare) le consider de referinţă. În același timp, trebuie avută în vedere inspirata alegere a subiectului lucrării, originalitatea abordării unui subiect actual, delicat, complex şi dificil, dar şi acurateţea, frumuseţea şi expresivitatea scriiturii ştiinţifice. (Prof. univ. dr. Nicu Gavriluță, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași)