Un privilegiu: acela de a-l asculta citindu-şi versurile pe Leonid Dimov, extraordinarul „oniric”, unul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a avut vreodată literatura română. […]

Pe benzi au rămas trei voci ale lui Dimov: una calmă, a lecturii liniştite în studioul Radioului, în faţa microfonului – aşa sună Vis cu devisceraţii, Într-un orăşel de munte, Vis cu bufon, Sinestezii, Vis cu leneş; a doua – aproape strigată, declamată în faţa publicului, înregistrarea fiind făcută de Ion Drăgănoiu pentru „Studioul de poezie”, într-o situaţie de spectacol de recitări; şi o a treia – mai potolită ca ton, dar şi ea un pic „cântată”, cu prelungiri solemne, misterios-cavalereşti, vag fioroase, cu subînţelesuri adânci şi cu o accentuare specială a vocabulei finale […].

Citeşte Leonid Dimov, aşadar!: 7 poeme şi câteva precizări de program „oniric”.
(Fragmente din prezentarea 23 de minute şi 3 secunde cu Leonid Dimov, semnată de Ion Bogdan Lefter)

7 poeme rostite la Radio, 1968-1970
Sumar CD
1. Vis cu devisceraţii; 2. Într-un orăşel de munte; 3. Vis cu cai; 4. Vis cu bufon; 5. Sinestezii; 6. Vis cu leneş; 7. Perspectivă;
Bonus 8. Leonid Dimov: [Despre poezia onirică]. Interviu de Ion Drăgănoiu („Revista literară Radio”, 22 martie 1968)