Volumul de față încheie seria Operelor complete jungiene, a căror traducere a debutat, la Editura Trei, în anul 2003, cu volumul Arhetipurile și inconștientul colectiv. Partea a doua din volumul 18 cuprinde o serie de interviuri, prefețe, conferințe, articole enciclopedice, comentarii și scrisori ce aduc importante clarificări la bogata și diversa tematică abordată de Carl Gustav Jung de-a lungul unei vieți academice și profesionale îndelungate și prolifice. Titlurile succintelor texte incluse în prezentul volum vorbesc de la sine: ”De nu adopt eu «adevărul catolic»?”, ”Contribuții la simbolistică”, ”Despre halucinație”, ”Scrisori despre sincronicitate”, ”Faust și alchimia”, ”Despre desene în diagnosticul psihiatric”, ”Europa spirituală și revoluția ungară” etc. Contribuțiile includ mai bine de o sută de texte scrise într-un interval de șase decenii. Ele întredeschid o ușă către fascinantul laborator de idei al psihiatrului elvețian, dar oferă și lămuriri folositoare pentru cititorii inițiați în gândirea jungiană.

Cum îl evaluați, ca psihiatru, pe Hitler ca „pacient“?

Hitler este în primul rând isteric, la modul general (încă din primul război mondial, 1914–1918, a fost diagnosticat oficial ca atare). În particular, el se caracterizează printr-un anumit tip de isterie: pseudologia phantastica; adică era „un mincinos patologic“. Dacă acești oameni nu încep direct ca escroci, ei sunt un fel de idealiști pentru care niciun mijloc nu este prea rău, fiindcă ei cred că astfel își ating scopul visat.

C.G. Jung, Interviu pt. revista Mishmar (nov. 1974)

Are cunoașterea de sine un efect terapeutic și salvator?

Curățarea de păcate, căința și mărturisirea au constituit dintotdeauna condiții preliminare ale mântuirii. Deci, în măsura în care analiza sprijină o mărturisire, putem spune și despre ea că este capabilă să faciliteze un fel de înnoire. Pacienții visează la analiză ca la o baie purificatoare și revigorantă. Visele și viziunile lor produc simboluri ale renașterii, care trimit fără echivoc la faptul că o cunoaștere a sufletului lor inconștient și judicioasa lui integrare în viața psihică le dă o nouă vitalitate.

”Convorbire cu C.G. Jung” (DU: Schweizerische Monatsschrift, sept. 1943)