Istoricii discută adeseori rolul exact al indivizilor în procesul istoric. În cazul lui Martin Luther (1483–1546) şi al Reformei luterane, situaţia este confuză, datorită propriei neîncrederi în sine a lui Luther, a modestiei sale în ceea ce priveşte rolul pe care l-a jucat. El nici măcar nu şi-ar fi numit Reforma "luterană", ci mai degrabă "evanghelică", adică bazată pe Evanghelie.