Proiect editorial apărut sub egida Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc” Bistriţa‑Năsăud

Talent real, sensibilitate artistică dintre cele mai autentice, Ion Moldoveanu e o pierdere simţită pentru înflorirea literară ardelenească de azi. (Ion Agârbiceanu)

* * *

Regretat sincer de colegii de generaţie, comentat cu afectivă preţuire de critici şi istorici literari din generaţia interbelică şi actuală care au relevat virtuţile artistice ale creaţiei sale, Ion Moldoveanu, mai ales prin câteva poezii antologice, rămâne un nume reprezentativ în poezia ardeleană interbelică şi un poet autentic în lirica românească. (Ion Buzaşi)

* * *

Ion Moldoveanu s-a născut la Lechința, în județul Bistrița-Năsăud. A murit la vârsta de 26 de ani la Cluj. Grație unor prieteni devotați de la revista Symposion, lasă posterității o remarcabilă carte de poezie intitulată „Sbor peste ape”, „un volum plin de presentimentul sfârșitului”, după cum scrie Ion Breazu în Literatura Transilvaniei. Poezia lui Ion Moldoveanu s-a bucurat de aprecieri critice favorabile, elogioase. Au scris deopotrivă despre autor și poezie, de-a lungul anilor (e adevărat, sporadic), poeți, eseiști, prozatori, critici și istorici literari importanți. Amintesc, selectiv, câțiva: Radu Stanca, Ion Agârbiceanu, Perpessicius, Mihai Beniuc, Al. Piru, V. Fanache, Florin Manolescu, Victor Papilian, Lucian Valea, Nae Antonescu, George Sbârcea, Ion Apostol Popescu, Ion Buzași, George Popa. E de notat și faptul că, în anul morții poetului, marele istoric Nicolae Iorga a publicat în revista sa Cuget clar poezia „Pământeană trecere”.
Din păcate, în momentul de față, poetul este, pur și simplu, uitat. Singurul istoric literar care și-a adus aminte de el a fost Nicolae Scurtu, care n-a ezitat să-l numească, în 2013, în România literară, „unul dintre poeții însemnați ai Transilvaniei”.
Încercăm, prin această antologie, să recuperăm nu numai poezia, dar și câteva dintre textele critice/evocatoare despre Ion Moldoveanu; să-l redăm spațiului natal și să atragem atenția istoricilor literari, și nu numai lor, că literatura Transilvaniei, de dinainte și de după Marea Unire, este o mină de aur care trebuie urgent, mai ales în acest An Centenar, redeschisă, redescoperită. Avem în față, cum ar zice Mircea Zaciu: „Ca o imensă scenă, Transilvania...” (Ioan Pintea)