Miracolul Del Potro

Această carte spune povestea unuia dintre cei mai mari tenismeni ai Argentinei, care și-a câștigat un loc la masa legendelor. În plus, dezvăluie ce se află în spatele miracolului revenirii sale încununate de glorie. După cel mai lung și dureros impas, în urma a trei intervenţii chirurgicale suferite în cincisprezece luni, Delpo a reapărut pe teren, a câștigat a doua sa medalie olimpică și a fost unul dintre eroii visului de a câştiga Cupa Davis, transformat în realitate în 2016 de echipa naţională.

Un ziarist englez l-a descris drept un uriaș blând. Delpo este îndeajuns de sensibil pentru a consola o fată de mingi care este lovită, pentru a se opri în plin joc pentru a admira un fluture, pentru a fi alături de un mic fan al său, în ultimele zile de viaţă ale puştiului. Dar când mânuiește racheta, trece de la Jekyll la Hyde fără gradare: cu biciuirea loviturii de dreapta își intimidează rivalii și seduce publicul. Juan Martín del Potro s-a întors. Și cum a făcut-o!

Juan Martín del Potro nu este doar un campion, el devenind de mult timp o legendă. Mai bătrân decât orice veac al singurătăţii şi mai rezistent decât orice tomnatic patriarh, Delpo este sportivul care şi-a depăşit destinul, unul aspru şi neiertător, întorcându-se de pe tărâmul umbrelor. El ar fi trebuit să fie de multă vreme pensionar, căci cele trei operaţii la ambele încheieturi ale mâinilor nu îi rezervaseră alt viitor. Răpus de dureri şi copleşit de depresie, cine i-ar mai fi dat vreo şansă? Dar uriaşul cel blând s-a întors din morţi, animat de o credinţă precum cea a conchistadorilor de altădată. Anul 2016 rămâne ca reper al unor performanţe unice. Şi 2017. Şi 2018. Dacă avem nevoie de repere morale pentru copiii noştri, atunci El Flaco este pilda maximă. Iar această carte este mărturisirea unui campion care a suferit ca om şi s-a autodepăşit, devenind, cumva, un fel de supraom, de zeu al terenului de tenis. Un zeu liniştit şi bun. — VALENTIN PROTOPOPESCU, jurnalist Eurosport și traducător