Într-o țară de proprietari, cum e cea în care se întâmplă istoriile înșirate aici, chiriașii sunt o categorie de ordinul unităților (4% din populație, după Eurostat). Abia în orașele mai răsărite din România, ce se pot număra pe degetele unei mâini, ponderea lor atinge procente de ordinul zecilor. Chiriașii merită totuși puțină atenție, chiar așa neimportanți și necreditabili: cât poate fi de greu să-i distingi printre pietonii care traversează străzile orașului? Chiriașul este exact acel individ a cărui trecere nu-ți va reține atenția mai mult de câteva secunde. Ei bine, are și el sclipiri de luciditate ori clipe de inspirație, printre momente de-o banalitate înfiorătoare. Iar dacă mai este și ardelean, se prinde greu de niște lucruri. (Marius Oliviu Iacob)

* * *

Mi-a făcut plăcere să citesc Chiriaș la Cluj, este scris cu umor și căldură. Autorul se confundă cu naratorul, iar din vocea lor comună iese Hip, personajul central, un bărbat ce poate părea un ratat-urban, ca să inventez un nume, sau un chiriaș-proprietar, după cum ne este prezentat; cu un job care nu-i place, plin de idei, visuri și având o mică rezervă de dragoste de oferit. Pe versurile lui Topîrceanu din Balada chiriașului grăbit, Hip își caută fericirea, schimbând apartamente și, odată cu ele, chiriașe sau proprietărese. Romanul surprinde aerul boem al Clujului, fiind scris cu mult umor și har de Marius Oliviu Iacob. Povestea curge mai întortocheat, simțindu-se faptul că a fost prima dată publicată sub forma unor mici texte pe blog. Însă, micile neajunsuri sunt compensate de stilul plăcut și bonom în care ne sunt oferite informații despre viața de chiriaș la Cluj. (Daniel Timariu)

* * *

Volumul lui Marius Oliviu Iacob propune o tipologie mai puțin valorificată, în orice caz, de actualitate: chiriașul, un fel de homeless photoshopat social, economic și intelectual. Mixând o tehnică veche de când lumea, cea a fiziologiei – Negruzzi e primul nume la care m-am gândit parcurgând primele zeci de pagini – cu elemente de textualism optzecist, Chiriaș la Cluj este povestea insului contemporan lipsit de mari conflicte interioare sau exterioare, condus de un hedonism temperat, care trăiește fără mari drame, luând viața cum vine, chiar dacă, firește, mai are și unele zvâcniri, orgolii, ambiții, machisme. Niciodată, însă, ieșite din zona de bun-simț, uneori cu gust sălciu, dezabuzate. Apelând la mijloacele clasice ale umorului, Marius Oliviu Iacob îi surprinde acestui supraviețuitor al zilelor noastre profilul, în tușe adesea inspirate, convingătoare. (Horia Corcheș)

* * *

Marius Oliviu Iacob este jurnalist și scriitor. Editorul mai multor site-uri de profil social-cultural, precum: inimadecarte.ro, cluj.pro, teatru.info, clujul.xyz, cefilmevad.blog sau clujul.xyz, are la activ până acum două cărți: Revoluția trăită de O. Țâră (Alba Iulia, 2012) și cea de față, Chiriaș la Cluj (Cluj-Napoca, 2016) – despre locuirea într-un oraș contemporan. Prezentul volum face parte dintr-un ciclu despre Cluj ce va fi urmat de un al doilea, în curs de apariție, despre ocupații: Recuperatorul de iepuri. Există, încă în stadiu de concept, și un volum trei: Terasă la Cluj. Va mai publica la începutul lui 2018 un roman cu tendințe mistery-horror: Ciocănarul, după cazul Operațiunea Someșul.