De o sută de ori și încă o dată poetul circumscrie spațiul poemelor sale: „Aici, în fiordul acesta”. Așa că mi-a devenit dintru început limpede că Dumitru Zdrenghea radiografiază un singur și același fiord, iar poemele sale sunt o sută și una de oglinzi ale acestuia.

Dar, ca să ne apropiem de poeme mai trebuie să ne lămurim ce înțelege poetul prin „fiord”. Ei bine, el nu are în vedere dantelăriile de apă, piatră și cer ale Scandinaviei, fiordul său nu este un „loc geografic”, ci un „golf în interioritate”. Fiordul pe care îl străbate Dumitru Zdrenghea este mult mai adânc și mai spectaculos. Aș zice că fiordul pe care poetul ni-l pune înainte în o sută și una de oglinzi descrie o fisură în timp și spațiu: diminețile nu se mai sfârșesc, „trecutul nu vrea să plece, viitorul nu vrea să vină”, ba chiar sunt momente în care poetul simte cum Dumnezeu îi pune „nemurirea pe umăr”, ca pe o povară. Spațiul acesta este invadat de imagini preponderent sumbre: vikingi cu săbii de foc, corăbii care ard, pescăruși care înscriu pe cer semnul crucificării, apele pline de statui de ceară. Chiar și iubirile sunt ucise sau au un gust amar.

Oricum, 101 fiorduri de Dumitru Zdrenghea este o carte în care imaginația a fertilizat cu multă generozitate poezia.

Ion Mureșan

* * *

Dumitru Zdrenghea s-a născut pe 29 septembrie 1946, la Cluj. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca în 1970; în 1980 a devenit medic primar interne, iar în 1990 medic primar cardiolog. A făcut specializări la Universităţile Tours şi Aberdeen, este membru al Societății Europene de Cardiologie (ESC) şi membru al European Association for Cardiovascular Prevention & Rehabilitation (EACPR). Din 1972 este cadru didactic şi a primit mai multe premii şi distincţii, printre care Meritul Academic al Academiei Române şi titlul de Profesor Emerit al Universităţii de Medicină şi Farmacie Cluj-Napoca.

A publicat volumele de poezie: Eu celălalt, Cioburi de nimic, Semne, Iubiri, Trist peste lume.