Trandafir cusut pe ie

Noi suntem o nație nefericită! Nici nu mai suntem în stare să iubim. Cuvântul nostru se cheamă pierzanie. S–au născut poeți, scriitori, istorici, oameni de știință, politicieni, militari, țărani, toate le–am avut și le–am rispit! Ne tot bocim pe la porțile străinătății, în loc să căutam soluții, nu strânsoare de urs rusească ori delăbrare occidentală, ci să ne adunăm înspre noi, înspre turma noastră. Dacă nu am priceput iubirea de frate, ce folos?

Acum trăim de–a valma (nu toți, și, datorită împrejurărilor – atâția câți suntem pe harta politică a României) – și cum suntem? Învălmășiți la o hoție și mai mare! Păcat că nu îndrăznim să furăm și Basarabia! A se vedea că acolo este un drept ce se obține cu vărsare de sânge, ceea ce din fotoliu este mai greu. Salvarea noastră stă în steaua pe care ne–o alegem, prin creație, unitate și voința cu care am dori să ne atingem moștenirea.