Termenul Cursus honorum reprezenta idealul vieții politico-sociale a oricarui cetațean roman din Roma republicana, in poziționarea pe „scara onorurilor”. In mod concret, insemna ierarhia funcțiilor publice (magistraturi) pe care le puteau deține cetațenii.

Ierarhia funcțiilor pe care trebuia sa o urce un senator in timpul Republicii in incercarea de a obține funcția de consul era supusa unui numar de legi organizatorice (de exemplu, Lex Villia din 180 i.Hr. și Lex Cornelia a lui Sulla), care stabileau intervale intre funcții, precum și ordinea corespunzatoare pentru deținerea lor.

In timpul Principatului, sensul Cursus honorum-ului a ramas același, deși avansarea pe treptele sale era influențata de favorurile imperiale (sau de lipsa lor) și de numarul de copii legitimi (David Shotter, Augustus, Ed. Artemis, București, 2007, pp. 131-132).
Profesorul Romulus Gidro, merita pe deplin o poziție in Cursus honorum, pe care insa coordonatorii acestui volum nu iși propun sa o nominalizeze, lasand aceasta placere cititorului, care sa o identifice, cu un exercițiu de imaginație.