Toată virtutea şi iubirea trebuie să le avem în inimă! Atunci când în inimă nu le avem pe acestea, nu le avem nici în realitate. Dumnezeu nu S-a adresat gurii noastre, spunându-i: iubeşte, smereşte-te, fii milostivă, roagă-te, cere, cheamă-Mă în ajutor ş.a., ci inimii noastre!
De aceea, trebuie să avem iubire, smerenie, milă, rugăciune şi celelalte virtuţi în inimă. Iar atunci când acestea vor petrece în inimă, neapărat se vor face văzute, căci focul ascuns se face cunoscut prin căldura sa, iar balsamul plăcut mirositor prin aroma sa.