Surprinzătoare la prima vedere, formula „teologie poetică” folosită de autoarea acestei cărţi se umple de sens pe parcursul unei lecturi a operei lui Gellu Naum care, având în centru romanul Zenobia, întreprinde o adevărată arheologie a întregului său univers imaginar, îndatorat deopotrivă moştenirii suprarealiste prin reinterpretarea câtorva dintre obsesiile modelatoare şi temele sale mari de reflecţie, dar propunând, mai ales, „un amplu manifest către sine însuşi”, puternic individualizat. Este pusă astfel în evidenţă capilaritatea complexă a unui „discurs original despre lume şi dragoste ca manifestări ale transcendenţei” asociate până la contopire cu faptul existenţial, cu o biografie infinit disponibilă, mereu deschisă şi provocând misterul mundan, cu un spirit relativizând ludic/ironic orice „sistem”, eliberat de constrângeri dogmatice, însă aflat în permanentă stare de „aşteptare activă”, pregătit să surprindă pe cont propriu „minunatul” şi „miraculosul” tulburător al universului întreg. Prin această remarcabilă carte de debut, Marieva Ionescu propune o lectură critică novatoare în multe privinţe, de înregistrat printre interpretările cele mai inspirate ale scrisului naumian.

Ion POP

Debutul editorial al Marievei Ionescu vine să completeze şi să fructifice eforturi mai vechi: autoarea s-a impus în urmă cu câţiva ani în rol de cronicar de poezie şi a publicat mai recent eseuri şi studii consacrate literaturii române de avangardă, cu precădere lui Gellu Naum (are – de asemenea – la activ traduceri şi o carieră de editoare). Se ocupă acum de proza aceluia, după anterioare explorări estudiantine ale altor capitole ale operei, şi anume „poezia pentru copii” şi teatrul, ţinta ultimă fiind „sistematica” unei opere văzute ca sofisticat ansamblu poematic. Scrisă cu condei sigur şi expresiv, cu foarte subtile observaţii şi concluzii hermeneutice,cartea Marievei Ionescu va deveni un reper în exegeza naumiană, impunând totodată un nume în critica şi în eseistica românească.

Ion Bogdan LEFTER