La dansul real al lui Trixy Checais nu vom avea acces, întocmai cum ne va rămâne întotdeauna ascuns dansul lui Nijinski. Există probabil o logică a firii, prin care ceea ce are rol fondator în cadrul unei arte trebuie să rămână învăluit. Poate dacă noi cei de azi, care resimțim uneori cu un anumit orgoliu faptul că suntem martorii unei evoluții incontestabile a artei coregrafice, am asista la dansul de acum mai bine de 6 decenii al lui Trixy Checais, am avea sentimentul că privim direct în soare. Redescoperirea lui Trixy Checais ne dezvăluie faptul că a existat în istoria dansului de la noi un creator de limbaj coregrafic imposibil de imitat și care va putea servi ca sursă de inspirație numai prin misterul pe care îl generează și numai prin modul în care noi încercăm să coregrafiem cu imaginația ceea ce transpare până la noi din memoria celor care l-au cunoscut și din fragmentele sale de lume la care ne e permis să avem acces.” (Gina Șerbănescu)