Aşa cum încerc să argumentez în această carte, sintagma „teorie literară" poate să primească cel puţin trei înţelesuri. Primul dintre ele ar fi acela metodologic şi ar reprezenta, pe de-o parte, problematizarea cadrelor gene-rale şi a punctelor de interes ale discuţiei despre fenomenul literar, iar pe de altă parte o definire a instrumentelor necesare studiului textelor literare. Cel de-al doilea sens, cel speculativ, ar reprezenta o definire circumstanţială a „literarului", utilizată ca bază pentru o interpretare a textului, iar cel de-al treilea este acela epistemologic sau metateoretic, interesat de problematizarea continuă a naturii cunoaşterii fenomenului literar. Demersul meu din paginile acestui volum se raportează în primul rând la sensul metodologic al sintagmei, intenţia primară fiind aceea de a reface o discuţie asupra punctelor generale de interes ale studiului literaturii şi de a clarifica câteva probleme legate de instrumentele, limbajul şi utilitatea analizei textelor literare.

Dumitru Tucan este conferenţiar universitar la Departamentul de studii româneşti al Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie a Universităţii de Vest din Timişoara, unde predă cursuri de Teoria literaturii, Literatură română, Literatura spaţiilor concentraţionare şi Hermeneutică literară. Volume publi-cate: Eugene lonesco, Teatru metateatru, autenticitate, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2006, 2015; Introducere în studiile literare, laşi, Editura Institutul European, 2007; Dumitru Tucan (ed.), Memoire, histoire, temoignage. Essais sur le goulag est-european, Szeged, Jatepress, 2014.