„Când a venit la cursul de scris pe care îl țineam, în acea vreme, la Institutul pentru Fericire, Andreea Lupu era deja scriitoare, și încă una foarte bună, doar că nepublicată. Citind prima oară scrisorile Zdruncăi, scrise înainte ca Andreea să vină la curs, am rămas perplex. Cine scrie atât de bine nu are nevoie de nici un curs de scris, trebuie doar să scrie mai departe și să creadă în ceea ce face. Andreea, n-am nici o îndoială, a crezut în scrisul ei, a crezut în scrisorile Zdruncăi, a crezut în Instituția ei spectaculoasă. Dacă nu ar fi făcut-o, acest mic scrisorar funambulesc, de o frumusețe neliniștitoare, cu personaje schițate sumar, dar al căror contur are o adâncime considerabilă, nu ar fi devenit niciodată o carte. Și ar fi fost păcat ca acest univers suprareal și hiperexpresiv să nu vadă lumina (de la capătul) tiparului. Mă bucur mult că a văzut-o.“

Iulian Tănase