Contextul. O parodie

În romanele poliţiste ale lui Sciascia, ucigaşii nu sunt niciodată daţi în vileag, detectivii sunt mai toţi omorâţi, şi asta înainte ca ei să-şi finalizeze ancheta, firul principal al anchetei intră într-o fundătură, după care anchetatorul începe să rătăcească pe poteci neumblate, există totdeauna un context menit să împiedice limpezirea faptelor; şi, probabil, mai important decât toate, miza romanului nu se situează pe firul anchetei, ci într-un cu totul alt registru, politic, etic, uneori chiar filozofic.
Sciascia e şi în Contextul, ca aproape în tot ceea ce scrie, un scriitor sumbru. Dar tratarea parodică face ca romanul acesta să fie unul dintre puţinele care-i oferă cititorului şi nenumărate prilejuri de a râde, fie şi doar scrâşnit. Ele nu sunt marginale, ci privesc exact contextul în care navighează ancheta.
Dar dincolo de grotescul hilar al situaţiilor şi personajelor, peste ţara imaginară – adică tocmai „contextul“ şi totodată tema reală a romanului – pluteşte un aer de periculoasă demenţă, demenţa unei societăţi care tinde să se sustragă în structurile ei alcătuitoare controlului raţional şi responsabilităţii individuale. (SMARANDA BRATU ELIAN)